Arhiva lunii noiembrie 2010

Lansare (Decolare?)

Iata datele lansarii din cadrul Targului International de Carte Gaudeamus:

Vineri, 27 noiembrie 2009
ora 16.30: Lansarea romanului Regele cu pene, Constantin Ciucă
Prezintă: Radu Aldulescu, Cosmin Ciotloş
Locaţie: la standul editurilor Polirom şi Cartea Românească  (nivel 0,
standul nr. 27)

Catre ce va fi lansat romanul acesta care lasa atata lume cu gura cascata, ramane de vazut. Eu va invit sa vad si eu cu ochii mei, de curiozitate, ce fel de oameni mai trec prin fata cartilor si mai ales, cum arata cei care mai si scot bani din buzunar pentru vreuna dintre ele.

visa

Călare

Imagini din Fes, orașul african în care am scris partea a doua a cărții    

Un oraş de forma unei plăcinte rotunde uriaşe întinsă cât vezi cu ochii la poalele unui fel de munte pe care, cum aveam să aflu mai tarziu, plesnesc din când în când termometrele din cauza căldurii excesive. Sincer, când am intrat în oraşul ăla, nu ştiu de ce, mi s-au înmuiat picioarele. Nu semăna cu nimic. Nici cu Craiova, nici cu Târgoviştea, nici cu Baia Mare. Nici cu Slatina sau Medgidia.

De fapt, dacă stau mai bine să mă gândesc, nici măcar nu semăna cu un oraş.

Când am intrat în casa aceea, eram convins că de fapt intrasem în primăria oraşului. Sau în una din reşedinţele provinciale ale regelui. Era o casă dezgustător de opulentă. Ridicol de mare. Insuportabil de frumoasă. Am numărat: în casă există, de dimensiuni variate, din materiale diferite şi de diferite culori, o sută optezicişipatru de perne. Cu sau fără ciucuri. Pe podea, pe paturi, pe lângă pereţi, pe lângă televizoare. Sunt perne peste tot. Totul este moale, fin, mângâietor. Totul te invită să te lungeşti. Totul te invită să te dezbraci.

Câteodată mă gândeam dacă nu era mai nimerit să ies în oraș călare, cu hamgerul la brâu și cu fesul pe cap pentru a ma simți mai contemporan cu orașul acela din altă lume.

Ei bine, petrecând acolo o bucată de vreme întinsă pe parcursul a două anotimpuri am observat un lucru pe cât de neșteptat pe atât e straniu: dacă nu ar vorbi limba aceea care nu seamănă cu nimic dar din care am reușit totuși să învățat să număr pînă la trei, ai putea jura, cu totul paradoxal, că marocanii, în marea lor majoritate,  sunt cetățeni români. De pe undeva de pe lângă Bistrița sau Titu.

Capsula de Evul Mediu.

 

Iată cum trebuie interpretat semaforul din poza de mai sus:

  • Verde= evul mediu.
  • Roșu = contemporan.
  • Galben = suspended animation.